"Noi toti am avut parte de o asemenea exeprienta.Noi toti,la un moment dat ne`am spus printre lacrimi: "Sufar din cauza unei iubiri care nu merita."Suferim deoarece ne imaginam ca dragostea noastra nu este recunoscuta."Suferim pentru ca nu ne putem impune propriile noastre reguli.

   Suferim fara rost:pentru ca in dragoste se afla samantza cresterii noastre.Cu cat iubim mai mult,cu atat suntem mai aproape de experienta spirituala.Adevaratii iluminati,cu sufletele lor incendiate de iubire,invingeau toate prejudecatile vremii.Cantau,radeau,se rugau cu voce tare,dansau,participau la ceea ce Sf.Pavel numea "nebunia sfanta".Erau veseli,pentru ca cine iubeste invinge lumea,nu`i e teama ca pierde ceva.Adevarata iubire este un act total de abandon.Mai devreme sau mai tarziu,trebuie sa ne invingem temerile,de vreme ce drumul spiritual se parcurge prin experienta zilnica a iubirii.

   Viata spirituala se reduce la dragoste.Nu iubesti pentru ca vrei sa faci binele sau sa ajuti si sa aperi pe cineva.Daca actionam asa,il vedem pe aproapele ca pe un simplu obiect,iar pe noi ne vedem ca pe niste persoane generoase si intelepte.Asta nu are nimic de a face cu iubirea.A iubi inseamna a fi in comuniune cu celalalt si a descoperi in el scanteia lui Dumnezeu."

                                      [Paulo Coelho]